Există un sport la care încă suntem printre cei mai buni din lume. Se numește futnet și e celebrul tenis cu piciorul jucat de aproape orice copil în spatele blocului. Se numește așa, pentru că mai marii acestui sport au decis să se divizeze, în urmă cu câțiva ani, iar marile forțe, Cehia și Slovacia, au pus bazele unei federații independente de cea clasică de fotbal tenis, pentru a-l duce la un alt nivel. Și în România s-a întâmplat același lucru. Sorin Bogdan este președintele Asociației Futnet România. Spune că se putea obține și mai mult de la Campionatul Mondial, disputat în week-endul trecut, la Brno, în Cehia.
„Sunt muțumit, dar speram puțin să fie și mai bine. La ultimul mondial am luat aur la simplu și bronz la probele de dublu și triplu, dar asta a fost maxim din ce putem obține acum. Avem un jucător foarte bun, George Bobiș, dar la echipă se schimbă lucrurile. Nu avem o echipă întreagă de o valoare foarte bună. Bobiș joacă și la dublu și la triplu și intervine oboseala. Este totuși o performanță mare, dacă ne uităm la cehi, care au 8000 de jucători legitimați, din care 3000 sunt practicanți constanți”, spune Sorin Bogdan, care e dezamăgit că Ministerul Sportului nu ajută cu nimic această nouă ramură. „Am organizat campionatele de juniori și de fete în România. Am anunțat Ministerul, dar nu ne bagă nimeni în seamă. La acest campionat mondial au fost 3000 de spectatori și 19 echipe prezente. Cehii au televizat pe programul național fazele finale. Interesul e deosebit acolo. La noi nu e un sport cunoscut pentru că în 2008 – 2009 veneau banii realtiv ușor de la companiile mari sau de la Minister, iar Federația nu a fost interesată să se ocupe de promovare. E mai mult un sport de masă, decât de performanță, dar e un sport spectaculos”, povestește Sorin Bogdan.
Bobiș, de 4 ori campion mondial
Titlul de vicecampion mondial nu e o mare bucurie pentru George Bobiș. Are medalii mult mai importante în carieră. „Din 2006 am fost de 4 ori consecutiv campion mondial. Aici au fost multe meciuri, pentru că am jucat în toate probele”, spune și Bobiș, care n-a făcut niciodată fotbal de performanță, dar practică tenisul cu piciorul de la 14 ani. „Sunt din Salonta și acolo există de mult un club. Am aflat de el când aveam 14 ani și am spus să încerc. Mai jucam la „colțul blocului”, cum face toată lumea. Dacă stai să urmărești 2-3 meciuri bune, îți dai seama că e un sport spectaculos, care te atrage. La fotbal sunt 11 pe teren și 2 dintre ei pot să nu-și facă treaba că echipa tot câștigă. Aici nu e așa”, spune Bobiș.
Un jucător de nivelul său ar putea să trăiască doar din acest sport în Cehia sau Slovacia. În România îl practică însă doar de plăcere, după orele de muncă. Nu câștigă niciun ban. „Nu se câștigă, din păcate. Sunt cluburi destul de puține și e greu să aduci oameni să investească. Am 3-4 antrenamente pe săptămână. Mergem la muncă și după îți faci pregătirea”, spune Bobiș.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER